Înțelesuri
- 1
A se deplasa pe drumuri, pe străzi sau pe o rută stabilită.
„Pe strada asta circulă două linii de autobuz.”
- 2
(despre lichide, despre gaze) A se mișca neîntrerupt printr-un circuit.
„Sângele circulă mai greu când stai mult pe scaun.”
- 3
(despre vești, zvonuri, idei) A trece de la unul la altul; a se răspândi.
„Circulă zvonul că se închide fabrica.”
- 4
(despre bani, despre acte) A fi în uz, a trece din mână în mână.
„Bancnota aceasta nu mai circulă de mult.”
Antonime
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- circul
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- circulă
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să circul
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să circule
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franțuzescul circuler, la rândul lui din latinescul circulari.