Înțelesuri
- 1
A reproduce întocmai vorbele sau rândurile cuiva, spunând de unde sunt luate.
„A citat două versuri din Eminescu, fără să se uite în carte.”
- 2
A pomeni pe cineva sau ceva drept dovadă ori drept pildă.
„A citat trei cazuri asemănătoare, judecate anul trecut.”
- 3
(Juridic) A chema pe cineva să se înfățișeze la un anumit termen, în fața instanței.
„Martorii au fost citați pentru joia viitoare.”
Sinonime
- a menționa
- a invoca
- a reproduce
Antonime
- a trece sub tăcere
- a omite
Expresii și locuțiuni
- A cita din memoriea reda un text pe de rost, fără să-l ai în față.
- A fi citat ca martora primi chemare la judecată, ca să spui ce știi.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- citez
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- citează
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să citez
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să citeze
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franțuzescul citer, la origine din latinescul citare („a chema”).