Înțelesuri
- 1
A găuri ceva în multe locuri; (reflexiv) a se umple de găuri.
„Gloanțele au ciuruit zidul casei.”
- 2
A cerne boabele prin ciur, ca să le alegi de pleavă și de pietricele.
„Țăranii ciuruiau grâul înainte de a-l duce la moară.”
- 3
(Despre ape, la persoana a treia) A curge șiroind, cu zgomot.
„Apa ciuruia din streașină după ploaie.”
Cum se folosește
Prezent: ciuruiesc, ciuruiește (pentru curgerea apei: ciuruie). Conjunctiv: să ciuruiască.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- ciuruiesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- ciuruiește
- imperfect pers. 1 singular
- ciuruiam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să ciuruiesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să ciuruiască
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la „ciur”, cu sufixul „-ui”; pentru sensul al treilea, formație onomatopeică.
Cuvântul de bază, în dicționar: ciur