Înțelesuri
- 1
A (se) dărâma, a (se) prăbuși.
„Zidul vechi s-a năruit în noaptea cu furtună.”
- 2
(Despre ființe) A cădea greu la pământ, de-a-ntregul; uneori, a muri.
„S-a năruit la pământ de oboseală.”
- 3
(Fig.) A (se) ruina, a se nărui ca o speranță.
„Speranțele i s-au năruit.”
Sinonime
- a se prăbuși
- a dărâma
- a se surpa
Antonime
- a construi
- a înălța
Cum se folosește
Prezentul: eu năruiesc, el năruie.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 și pers. a 2-a singular
- nărui
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- năruie
- indicativ prezent pers. 1 plural
- năruim
- imperfect pers. 1 singular
- năruiam
- conjunctiv prezent pers. 1 și pers. a 2-a singular
- să nărui
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să năruie
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Etimologie necunoscută.