Înțelesuri
- 1
A face sau a crea ceva care n-a existat până atunci; a inventa.
„Ea a născocit un joc nou pentru copii.”
- 2
A scorni lucruri închipuite sau neadevărate; a minți.
„A născocit o scuză ca să scape de vină.”
- 3
(Rar, reflexiv) A se isca din senin, a se ivi pe neașteptate.
„Din senin s-a născocit o ceartă.”
Sinonime
- a inventa
- a scorni
- a plăsmui
Cum se folosește
Prezentul: eu născocesc, el născocește.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- născocesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- născocește
- imperfect pers. 1 singular
- născoceam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să născocesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să născocească
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Etimologie necunoscută.