Înțelesuri
- 1
A pricinui cuiva supărare sau neplăcere.
„Purtarea fiului îl necăjește mult.”
- 2
A sâcâi pe cineva în joacă, a-l tachina.
„Băieții o necăjeau pe sora lor mai mică.”
- 3
(Reflexiv) A se supăra, a se enerva.
„Nu te mai necăji pentru atâta lucru!”
- 4
(Reflexiv) A se chinui să facă ceva greu.
„S-a necăjit o oră să repare robinetul.”
Sinonime
- a supăra
- a amărî
- a tachina
- a se chinui
Antonime
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- necăjesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- necăjește
- imperfect pers. 1 singular
- necăjeam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să necăjesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să necăjească
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din „necaz”; comparat cu slava nakazati.