Înțelesuri
- 1
(reflexiv) A se simți jignit sau mâhnit.
„S-a supărat că nu l-am chemat.”
- 2
A face cuiva o neplăcere, a-l mâhni.
„L-a supărat cu o glumă nepotrivită.”
- 3
A deranja, a sta în calea cuiva.
„Vă supăr o clipă cu o întrebare?”
Expresii și locuțiuni
- Nu te supăraformulă politicoasă cu care începi o rugăminte.
- A fi supărat pe cinevaa-i purta pică o vreme.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- mă supăr
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- te superi
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- se supără
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să mă supăr
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să se supere
- imperativ pers. a 2-a singular afirmativ
- supără-te
- gerunziu
- supărându-mă
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latinescul superare, care însemna „a întrece, a învinge”.