Înțelesuri
- 1
A socoti câte lucruri sunt, luându-le pe rând.
„A numărat banii de trei ori.”
- 2
A spune numerele în ordine, unul după altul.
„Copilul numără până la o sută.”
- 3
(Reflexiv) A face parte dintr-un grup; a fi socotit printre.
„Se numără printre cei mai buni elevi.”
- 4
(Intranzitiv) A avea importanță; a conta.
„Nu cantitatea numără, ci calitatea.”
Expresii și locuțiuni
- A număra pe degetea fi foarte puțin, în număr mic.
- A-i număra cuiva îmbucăturilea-i ține socoteala cât mănâncă, cu zgârcenie.
- A număra până la zecea te calma înainte să reacționezi.
Atenție la scriere
- El enumeră, nu „enumerează” — „A enumera” se conjugă ca „a număra”: „eu enumăr”, „el enumeră”, „să enumere”. Nu „enumerează”, nu „să enumereze”.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- număr
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- numeri
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- numără
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să număr
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să numere
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latinescul numerare.