Înțelesuri
- 1
A face o socoteală, a număra.
„Vânzătoarea a socotit restul în gând.”
- 2
A fi de părere, a considera.
„Socotesc că avem destul timp.”
- 3
A avea de gând, a plănui să faci ceva.
„Socotea să plece la oraș în primăvară.”
- 4
A cântări bine înainte de a hotărî; a chibzui.
„Socotește bine înainte să semnezi.”
- 5
A lua în seamă, a prețui pe cineva.
„Nimeni nu-l socotea în sat.”
- 6
(Reflexiv reciproc) A încheia o socoteală cu cineva; a se răfui.
„Ne socotim noi doi mai târziu!”
Cum se folosește
Prezentul: socotesc (popular și „socot”).
Expresii și locuțiuni
- A socoti de cuviințăa găsi că e potrivit să faci ceva.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- socotesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- socotește
- imperfect pers. 1 singular
- socoteam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să socotesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să socotească
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Comparat cu ucraineana sokotyty.