Înțelesuri
- 1
A lucra în casa sau în gospodăria cuiva, ca angajat; a fi în slujba cuiva.
„A slujit zece ani într-o familie de negustori.”
- 2
(Popular) A-și face serviciul militar.
„A slujit doi ani la infanterie.”
- 3
A servi ca mijloc sau ca instrument; a folosi.
„Cutia veche slujește drept scaun.”
- 4
(Reflexiv) A se folosi de cineva sau de ceva.
„Se slujește de dicționar când scrie.”
- 5
(Religie) A oficia un serviciu religios.
„Preotul slujește în fiecare duminică.”
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- slujesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- slujește
- imperfect pers. 1 singular
- slujeam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să slujesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să slujească
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din slavul služiti.