Înțelesuri
- 1
(Popular și familiar) A trage aerul pe nas în mod repetat, cu zgomot, din cauza plânsului sau a unui tic.
„Copilul smiorcăia în colț.”
- 2
A plânge alintat sau prefăcut; a scânci.
„Nu te mai smiorcăi pentru nimic!”
Antonime
Cum se folosește
Popular și familiar. Prezentul: eu smiorcăi, el smiorcăie.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 și pers. a 2-a singular
- smiorcăi
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- smiorcăie
- imperfect pers. 1 singular
- smiorcăiam
- conjunctiv prezent pers. 1 și pers. a 2-a singular
- să smiorcăi
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să smiorcăie
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Comparabil cu a smârcâi.