Înțeles
Plânset încet, cu suspine și trageri pe nas; smiorcăit.
„Smiorcăiala copilului a ținut până a primit înghețata.”
Sinonime
- scâncet
- smiorcăit
Cum se folosește
Se desparte -că-ia-. Plural: smiorcăieli.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- smiorcăielii
- plural
- smiorcăieli
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).