Înțelesuri
- 1
Purtare umilă, modestă și respectuoasă.
„A primit premiul cu smerenie, fără vorbe mari.”
- 2
(Bisericesc) Evlavie, cucernicie, supunere smerită în fața lui Dumnezeu.
„Călugării se rugau în smerenie.”
Antonime
- trufie
- aroganță
Cum se folosește
Articulat: smerenia; G.-D.: smereniei. Nu are plural. Se pronunță -ni-e.
Forme flexionare
- articulat
- smerenia
- genitiv-dativ
- smerenii
- genitiv-dativ articulat
- smereniei
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din slavă (sŭmĕrjenije).