Înțelesuri
- 1
Însușirea unui lucru, a unei purtări sau a unui fenomen de a fi ciudat, neobișnuit.
„Ciudățenia ei de a vorbi singură i-a mirat pe vecini.”
- 2
Lucru, ființă sau întâmplare ciudată, neobișnuită.
„Muzeul expune tot felul de ciudățenii adunate din lume.”
Sinonime
- bizarerie
- curiozitate
- bazaconie
- poznă
Cum se folosește
Pluralul: ciudățenii.
Forme flexionare
- articulat
- ciudățenia
- genitiv-dativ articulat
- ciudățeniei
- plural
- ciudățenii
- plural articulat
- ciudățeniile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din ciudat, cu sufixul -enie.