Înțelesuri
- 1
Faptă nesăbuită, de obicei fără urmări grave, care supără sau încurcă pe cineva; năzbâtie.
„Iar ai făcut o poznă: ai spart geamul vecinului cu mingea!”
- 2
Vorbă sau faptă care stârnește râsul; glumă.
„Clovnul făcea pozne și copiii din primul rând se prăpădeau de râs.”
- 3
Întâmplare ciudată, neobișnuită; ciudățenie.
„Mare poznă: a nins în toiul lunii mai!”
- 4
Farsă, păcăleală pusă la cale ca să râdă alții de cineva.
„Colegii i-au făcut o poznă și i-au ascuns ghiozdanul în dulap.”
Cum se folosește
Popular și familiar. Genitiv-dativ: poznei; plural: pozne.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- poznei
- plural
- pozne
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Origine necunoscută.