Înțelesuri
- 1
Așezarea unui obiect, a unei piese sau a unui aparat exact în locul și în unghiul potrivit.
„Poziționarea corectă a antenei a făcut ca imaginea să nu se mai întrerupă.”
- 2
Stabilirea locului exact în care se află o navă, un avion sau un vehicul, după coordonatele lui.
„Telefonul folosește sistemul de poziționare prin satelit ca să-ți arate drumul.”
Cum se folosește
Se desparte -ți-o-. Plural: poziționări.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- poziționării
- plural
- poziționări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la „poziție”; comparați verbul „a poziționa”, din franceză (positionner).
Cuvântul de bază, în dicționar: poziție