Înțeles
Persoană aflată în fruntea unui grup, a unui trib sau a unei oști.
„Căpetenia tribului a hotărât să plece spre sud.”
Sinonime
Antonime
- supus
- subaltern
Cum se folosește
Se pronunță că-pe-te-ni-e. Pluralul e „căpetenii”.
Expresii și locuțiuni
- De căpetenieprincipal, de cea mai mare importanță.
Forme flexionare
- articulat
- căpetenia
- genitiv-dativ articulat
- căpeteniei
- plural
- căpetenii
- plural articulat
- căpeteniile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format din „cap” și sufixul -enie.