Înțelesuri
- 1
Plânset slab și întretăiat, mai ales al copiilor mici.
„Din cameră se auzea scâncetul bebelușului.”
- 2
Sunet jalnic scos de unele păsări sau animale.
„Cățelul scotea scâncete în noapte.”
Sinonime
- scâncitură
- plânset
Antonime
Cum se folosește
Plural: scâncete.
Forme flexionare
- plural
- scâncete
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la a scânci, cu sufixul -et.