Înțeles
A plânge tare, cu vaiete și strigăte; a recita bocete.
„Femeile au bocit la înmormântare.”
Antonime
Cum se folosește
Prezentul: eu bocesc, el bocește.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- bocesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- bocește
- imperfect pers. 1 singular
- boceam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să bocesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să bocească
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din boace (învechit și regional, „voce”, din latină).