Înțelesuri
- 1
A-și arăta în mod public dezaprobarea față de o faptă; a condamna.
„Presa a blamat decizia ministrului.”
- 2
A vorbi de rău pe cineva; a defăima.
„Nu l-a blamat nimeni pentru asta.”
Sinonime
Antonime
Cum se folosește
Prezentul: eu blamez, el blamează.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- blamez
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- blamează
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să blamez
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să blameze
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (blâmer).