Înțelesuri
- 1
A rosti împotriva cuiva vorbe grele, chemând nenorocirea asupra lui.
„L-a blestemat să n-aibă zi bună.”
- 2
A înjura, a ocărî.
„Blestema printre dinți în timp ce repara roata.”
- 3
A regreta amarnic ceva.
„Blestema ziua în care semnase actele.”
Sinonime
- a afurisi
- a înjura
- a ocărî
Antonime
Expresii și locuțiuni
- A blestema ceasul în care...a-i părea foarte rău de momentul în care s-a întâmplat ceva.
Etimologie
Moștenit din latina populară (blastimare, din blasphemare).