Înțelesuri
- 1
A rosti împotriva cuiva vorbe grele, chemând nenorocirea asupra lui.
„L-a blestemat să n-aibă zi bună.”
- 2
A spune vorbe urâte de supărare; a înjura.
„Blestema printre dinți în timp ce repara roata.”
- 3
A regreta amarnic ceva.
„Blestema ziua în care semnase actele.”
Antonime
Expresii și locuțiuni
- A blestema ceasul în care...a-i părea foarte rău de momentul în care s-a întâmplat ceva.
Atenție la scriere
- Blestemă, se zbuciumă (nu „blestemează”, „se zbuciumează”) — „A blestema” și „a se zbuciuma” se conjugă fără „-ez”: eu blestem, el blestemă; eu mă zbucium, el se zbuciumă.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- blestem
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- blestemă
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să blestem
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să blesteme
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Moștenit din latina populară (blastimare, din blasphemare).