Înțelesuri
- 1
A certa aspru pe cineva; a mustra, a dojeni.
„Bătrâna i-a ocărât pe copiii care îi rupseseră florile.”
- 2
A vorbi urât despre cineva, a-l face de rușine în fața altora; a defăima.
„Îi ocăra pe toți vecinii pe la spate.”
Antonime
Cum se folosește
Prezent: ocărăsc, ocărăște. Conjunctiv: să ocărască. Substantivul înrudit: ocară.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- ocărăsc
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- ocărăști
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- ocărăște
- imperfect pers. 1 singular
- ocăram
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să ocărăsc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să ocărască
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din slavă (ocarjati).