Înțelesuri
- 1
A lua un loc și a-l ține pentru tine.
„Ne-am ocupat locurile din primul rând.”
- 2
A pune stăpânire cu armata pe un teritoriu.
„Armata a ocupat orașul fără luptă.”
- 3
(reflexiv) A avea grijă de ceva, a-și face treaba cu ceva.
„Mă ocup eu de bilete.”
- 4
A umple un timp sau un spațiu.
„Dulapul ocupă tot peretele.”
Sinonime
- a cuceri
- a lua în stăpânire
- a deține
- a se îndeletnici
- a se preocupa
Expresii și locuțiuni
- A ocupa un posta lucra într-o anumită funcție.
- A fi ocupata avea treabă și a nu putea face altceva; sau (despre un loc) a nu fi liber.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- mă ocup
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- se ocupă
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să mă ocup
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să se ocupe
- imperativ pers. a 2-a singular afirmativ
- ocupă-te
- gerunziu
- ocupându-mă
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franțuzescul occuper și din latinescul occupare.