Înțelesuri
- 1
A pune pe cineva în libertate.
„Deținutul a fost eliberat după trei ani.”
- 2
A scoate un popor sau o țară de sub stăpânire străină.
„Orașul a fost eliberat în toamna aceea.”
- 3
A da cuiva un act, la cerere.
„Secretariatul eliberează adeverințe între orele nouă și unsprezece.”
- 4
A face liber un loc; a goli.
„Vă rugăm să eliberați sala.”
Expresii și locuțiuni
- A elibera din funcțiea scoate pe cineva dintr-un post.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- eliberez
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- eliberează
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să eliberez
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să elibereze
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latinescul eliberare.