Înțelesuri
- 1
A lua pe cineva sub pază legală, în vederea cercetării sau a procesului.
„L-au arestat chiar la locul faptei.”
- 2
A ține pe cineva închis, prin hotărârea unei autorități.
„A fost arestat treizeci de zile.”
Antonime
- a elibera
- a pune în libertate
Expresii și locuțiuni
- A fi arestat preventiva fi ținut închis până la judecarea procesului.
- Arestat la domiciliuobligat să nu părăsească locuința.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- arestez
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- arestează
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să arestez
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să aresteze
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format în română de la „arest”.