Înțelesuri
- 1
A pregăti de tragere mecanismul unei arme de foc.
„A armat pușca și a țintit.”
- 2
A întări o construcție de beton sau o galerie de mină cu o armătură.
„Au armat stâlpii înainte de turnare.”
- 3
A pregăti o navă pentru drum, cu oameni și cu cele trebuincioase.
„Corabia a fost armată pentru o călătorie lungă.”
- 4
(Reflexiv, popular) A-și face rost de arme.
„S-au armat cu ce au găsit prin gospodărie.”
Antonime
Expresii și locuțiuni
- A arma cocoșula pregăti arma veche de foc pentru tragere.
- A se arma cu răbdarea-și face provizie de răbdare, înaintea unei așteptări lungi.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- armez
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- armează
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să armez
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să armeze
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (armer) și italiană (armare), cu sprijin din latină (armare). Adresa „arma” e a substantivului „armă”, de aceea pagina are slug cu adaos.