Înțelesuri
- 1
A lua cuiva armele cu forța sau prin predare.
„Polițiștii l-au dezarmat pe atacator.”
- 2
(Despre state) A-și reduce sau a-și desființa armata și armele.
„Tratatul obliga țările să dezarmeze.”
- 3
(Figurat) A face pe cineva să nu mai aibă ce răspunde, a-l îmblânzi.
„Zâmbetul ei l-a dezarmat complet.”
Sinonime
- a lăsa fără arme
- a îmblânzi
Antonime
Cum se folosește
Prezentul: eu dezarmez, el dezarmează.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- dezarmez
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- dezarmează
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să dezarmez
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să dezarmeze
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza désarmer.