Înțelesuri
- 1
A spune ceva cu convingere, ca fiind adevărat; a declara ferm.
„Martorul afirmă că l-a văzut pe inculpat în fața magazinului.”
- 2
(Reflexiv) A se face remarcat, a ieși în evidență prin calitățile sau prin realizările sale.
„Tânărul pianist s-a afirmat la un concurs internațional.”
Sinonime
Cum se folosește
Prezentul: eu afirm, tu afirmi, el afirmă; conjunctiv: să afirme. Substantivele: afirmație, afirmare.
Atenție la scriere
- „A reitera din nou”, „a reafirma din nou”: pleonasme — „A reitera” înseamnă a repeta, iar „a reafirma”, a afirma din nou. Pus lângă ele, „din nou” spune același lucru a doua oară. La fel la „a recidiva din nou”.
- A infirma înseamnă opusul lui „a confirma” — „A infirma” înseamnă a arăta că ceva nu e adevărat. Dacă medicul confirmă diagnosticul, nu „îl infirmă”.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- mă afirm
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- se afirmă
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să mă afirm
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să se afirme
- imperativ pers. a 2-a singular afirmativ
- afirmă-te
- gerunziu
- afirmându-mă
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (affirmer) și din latină (affirmare).