Înțelesuri
- 1
A arăta că ceva nu este adevărat sau nu are temei; a dezminți.
„Noile analize au infirmat primul diagnostic: nu era o fractură.”
- 2
(Drept) A anula, a declara nevalabil un act, o hotărâre.
„Curtea a infirmat hotărârea primei instanțe.”
Sinonime
- a dezminți
- a contrazice
- a anula
- a invalida
Antonime
Cum se folosește
Prezent: infirm, infirmă. Conjunctiv: să infirme. Opusul lui „a confirma”.
Atenție la scriere
- A infirma înseamnă opusul lui „a confirma” — „A infirma” înseamnă a arăta că ceva nu e adevărat. Dacă medicul confirmă diagnosticul, nu „îl infirmă”.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- infirm
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- infirmă
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să infirm
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să infirme
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (infirmer) și din latină (infirmare).