Înțeles
A trage în piept aer, abur, fum sau un medicament sub formă de vapori.
„Când are tuse, inhalează abur cu mentă.”
Antonime
Cum se folosește
Prezentul: eu inhalez, el inhalează.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- inhalez
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- inhalează
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să inhalez
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să inhaleze
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza inhaler și latina inhalare.