Înțelesuri
- 1
A trage aerul în plămâni; a inspira.
„Aspiră adânc aerul curat de munte.”
- 2
A trage praful sau un lichid cu un aparat care absoarbe.
„Am aspirat covorul din sufragerie.”
- 3
A dori mult să ajungi la ceva, a năzui.
„Aspiră la un post de conducere.”
Sinonime
- a inspira
- a absorbi
- a năzui
- a râvni
Cum se folosește
Prezentul: eu aspir, el aspiră.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- aspir
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- aspiră
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să aspir
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să aspire
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza aspirer și din latinescul aspirare.