Înțelesuri
- 1
A frâna, a împiedica sau a încetini un proces din corp sau o reacție chimică.
„Unele medicamente inhibă pofta de mâncare.”
- 2
A face pe cineva să se rețină, să se simtă stânjenit și să nu acționeze firesc; (reflexiv) a se abține.
„Prezența camerei de filmat l-a inhibat.”
Sinonime
Antonime
Cum se folosește
Prezent: inhib, inhibă. Conjunctiv: să inhibe. Adjectivul înrudit: inhibat.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- inhib
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- inhibă
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să inhib
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să inhibe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (inhiber) și din latină (inhibere).