Înțelesuri
- 1
(Reflexiv) A deveni mai tare sau mai rigid; a se solidifica.
„Betonul se întărește în câteva zile.”
- 2
A mări rezistența unei piese sau a unei construcții.
„Au întărit podul cu grinzi de oțel.”
- 3
A fortifica un loc; a baricada.
„Garnizoana a întărit zidurile.”
- 4
A prinde sau a face să prindă puteri, mai ales după o boală.
„Supa caldă l-a întărit după boală.”
- 5
A confirma, a adeveri o părere sau o bănuială.
„Rezultatele au întărit ipoteza.”
- 6
(Despre un act) A-i da putere legală; a legaliza.
„Domnitorul a întărit hrisovul cu pecetea lui.”
- 7
(Despre vânt, ger, ploaie) A deveni mai puternic, a se accentua.
„Vântul s-a întărit spre seară.”
Sinonime
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- întăresc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- întărește
- imperfect pers. 1 singular
- întăream
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să întăresc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să întărească
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format din «în» și «tare».