Înțelesuri
- 1
A da viață, a face să pară viu; (reflexiv) a prinde viață, a se înviora.
„Petrecerea s-a însuflețit când a început muzica.”
- 2
A umple pe cineva de avânt și de curaj; a încuraja, a stimula.
„Discursul antrenorului i-a însuflețit pe jucători.”
Sinonime
Antonime
Cum se folosește
Se desparte -su-fle-. Prezent: însuflețesc, însuflețește. Conjunctiv: să însuflețească. Adjectivul înrudit: însuflețit.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- însuflețesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- însuflețește
- imperfect pers. 1 singular
- însuflețeam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să însuflețesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să însuflețească
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format din „în” și „suflet”.