Înțelesuri
- 1
A merge undeva împreună cu cineva.
„A însoțit-o până la gară.”
- 2
A adăuga ceva pe lângă altceva, ca să întregească sau să lămurească.
„A însoțit cererea cu toate actele.”
- 3
(Despre lucruri, stări) A apărea împreună cu altceva.
„Febra e însoțită de dureri de cap.”
- 4
A acompania pe cineva la un instrument.
„L-a însoțit la pian toată seara.”
Antonime
- a părăsi
- a lăsa singur
Expresii și locuțiuni
- A însoți pe cineva pe ultimul druma merge după sicriu, la înmormântare.
- Însoțit de documentecu actele cerute puse alături.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- însoțesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- însoțește
- imperfect pers. 1 singular
- însoțeam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să însoțesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să însoțească
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format în românește din prefixul în- și cuvântul „soț”, cu sensul lui vechi de „tovarăș”.