Înțelesuri
- 1
A îndruma un grup, o instituție, o organizație, având răspunderea lor.
„Conduce școala de zece ani.”
- 2
A dirija mersul unui vehicul.
„Conduce cu grijă, mai ales pe ploaie.”
- 3
A însoți pe cineva până undeva.
„L-a condus până la gară.”
- 4
A dirija o discuție, o ședință, o dezbatere.
„A condus dezbaterea cu tact și fără să ridice tonul.”
- 5
A fi în avantaj într-o competiție.
„Echipa conduce cu 2-0 la pauză.”
- 6
(Fizică) A transmite căldura, electricitatea sau un fluid.
„Metalele conduc bine căldura.”
- 7
(Reflexiv) A se orienta după ceva; a se purta după anumite reguli.
„Se conduce după principii limpezi.”
Antonime
Expresii și locuțiuni
- A conduce pe ultimul druma însoți un mort la înmormântare.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- conduc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- conduce
- perfect simplu pers. 1 singular
- condusei
- perfect simplu pers. 1 plural
- conduserăm
- mai-mult-ca-perfect pers. 1 plural
- conduseserăm
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să conduc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să conducă
- imperativ pers. a 2-a singular afirmativ
- condu
- gerunziu
- conducând
- participiu
- condus
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latină (conducere).