Înțelesuri
- 1
A trage o concluzie; a rezuma ce s-a spus.
„Profesorul a concluzionat că ipoteza era corectă.”
- 2
(Familiar) A pune capăt unei discuții cu o ultimă remarcă.
„Directorul a concluzionat ședința în zece minute.”
Sinonime
- a conchide
- a încheia
Cum se folosește
Se desparte con-clu-zi-o-na; prezentul: eu concluzionez, el concluzionează.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- concluzionez
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- concluzionează
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să concluzionez
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să concluzioneze
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la concluzie.