Înțelesuri
- 1
A lua un lucru cu tine și a veni cu el undeva sau la cineva.
„Adu-mi te rog un pahar cu apă.”
- 2
A trage un lucru mai aproape de tine ori de trupul tău.
„A adus mâna la frunte, să-și facă umbră.”
- 3
A da unui lucru o anumită mișcare, direcție sau formă.
„A adus discuția, ca din întâmplare, către bani.”
- 4
A pricinui, a produce, a avea drept urmare.
„Ploile de o săptămână au adus pagube mari.”
- 5
A face pe cineva să ajungă într-o anumită stare.
„Grijile l-au adus la disperare.”
- 6
(Intranzitiv, urmat de „a” sau „cu”) A semăna întrucâtva cu cineva ori cu ceva.
„Băiatul aduce cu tatăl lui.”
- 7
(Despre vreme, semne) A da de veste că urmează ceva.
„Cerul ăsta aduce a ploaie.”
Expresii și locuțiuni
- A-și aduce amintea-și aminti.
- Ce vânt te aduce?se spune cuiva care a picat fără veste.
- A aduce vorba despre cevaa îndrepta discuția către un anumit subiect.
- A o aduce bine din condeia vorbi sau a scrie cu dibăcie, ieșind cu bine dintr-o situație.
Atenție la scriere
- Fă sau face? Nu fă sau nu face? — La imperativ se spune „fă!”, „du!”, „zi!”, „adu!”. La negativ revine forma lungă: „nu face!”, „nu duce!”, „nu zice!”, nu „nu fă!”.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- aduc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- aduce
- perfect simplu pers. 1 singular
- adusei
- perfect simplu pers. 1 plural
- aduserăm
- mai-mult-ca-perfect pers. 1 plural
- aduseserăm
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să aduc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să aducă
- imperativ pers. a 2-a singular afirmativ
- adu / adu
- gerunziu
- aducând
- participiu
- adus
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Moștenit din latină (adducere).