DEX Dicționar

a duce

verb13 sensuri

Înțelesuri

  1. 1

    A lua ceva sau pe cineva dintr-un loc și a-l purta în altul.

    „Duce copilul la grădiniță în fiecare dimineață.”

  2. 2

    A însoți pe cineva undeva; a-l conduce.

    „Ne-a dus cu mașina până la gară.”

  3. 3

    (Despre drumuri) A ajunge undeva, a răspunde într-un loc.

    „Poteca asta duce la izvor.”

  4. 4

    A face să se ajungă la un anumit rezultat; a pricinui.

    „Graba duce la greșeli.”

  5. 5

    A apropia ceva de sine sau de o parte a trupului.

    „A dus lingura la gură.”

  6. 6

    A transmite vorbe, vești, salutări.

    „Du-i te rog vorbă că am întârziat.”

  7. 7

    A-și petrece viața într-un anumit fel; a trăi.

    „O duc greu de când s-a închis fabrica.”

  8. 8

    A îndura, a răbda, a suporta.

    „A dus ani de zile lipsuri, fără să se plângă.”

  9. 9

    A purta un război, o luptă, tratative.

    „Cele două țări duc tratative de pace.”

  10. 10

    (Reflexiv) A merge, a pleca undeva.

    „Se duce la piață în fiecare sâmbătă.”

  11. 11

    (Reflexiv, despre vești) A ajunge din gură în gură până departe.

    „Vestea s-a dus din om în om.”

  12. 12

    (Reflexiv) A trece și a nu mai fi, de cele mai multe ori pe nesimțite.

    „S-a dus vara și n-am simțit-o.”

  13. 13

    (Reflexiv, eufemistic) A muri, a pleca dintre cei vii.

    „S-a dus bunicul în iarna aceea grea.”

Expresii și locuțiuni

  • A duce cu vorba (sau cu zăhărelul)a amăgi pe cineva cu promisiuni pe care nu le ții.
  • A duce grija cuivaa) a fi îngrijorat pentru el; b) a se ocupa îndeaproape de el.
  • A-i duce dorula-i simți lipsa.
  • A duce la bun sfârșita termina ceva cum trebuie.
  • A nu o mai duce multa fi pe moarte.
  • A se duce de râpăa se prăpădi, a se distruge.

Atenție la scriere

  • Fă sau face? Nu fă sau nu face? — La imperativ se spune „fă!”, „du!”, „zi!”, „adu!”. La negativ revine forma lungă: „nu face!”, „nu duce!”, „nu zice!”, nu „nu fă!”.
  • Spune-mi, uită-te, du-te: cratima la imperativ — Când pronumele se lipește de un verb la imperativ, între ele se pune cratimă: „spune-mi”, „uită-te”, „du-te”, „dă-mi”. Formele lipite („spunemi”, „uităte”) sunt greșite.

Forme flexionare

indicativ prezent pers. 1 singular
mă duc
indicativ prezent pers. a 3-a singular
se duce
perfect simplu pers. 1 singular
mă dusei
perfect simplu pers. 1 plural
ne duserăm
mai-mult-ca-perfect pers. 1 plural
ne duseserăm
conjunctiv prezent pers. 1 singular
să mă duc
conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
să se ducă/ducă-se
imperativ pers. a 2-a singular afirmativ
du-te
imperativ pers. a 2-a singular negativ
nu te duce
gerunziu
ducându-mă
participiu
dus

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

Moștenit din latină (ducere).

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera D