Înțelesuri
- 1
A lua ceva sau pe cineva dintr-un loc și a-l purta în altul.
„Duce copilul la grădiniță în fiecare dimineață.”
- 2
A însoți pe cineva undeva; a-l conduce.
„Ne-a dus cu mașina până la gară.”
- 3
(Despre drumuri) A ajunge undeva, a răspunde într-un loc.
„Poteca asta duce la izvor.”
- 4
A face să se ajungă la un anumit rezultat; a pricinui.
„Graba duce la greșeli.”
- 5
A apropia ceva de sine sau de o parte a trupului.
„A dus lingura la gură.”
- 6
A transmite vorbe, vești, salutări.
„Du-i te rog vorbă că am întârziat.”
- 7
A-și petrece viața într-un anumit fel; a trăi.
„O duc greu de când s-a închis fabrica.”
- 8
A îndura, a răbda, a suporta.
„A dus ani de zile lipsuri, fără să se plângă.”
- 9
A purta un război, o luptă, tratative.
„Cele două țări duc tratative de pace.”
- 10
(Reflexiv) A merge, a pleca undeva.
„Se duce la piață în fiecare sâmbătă.”
- 11
(Reflexiv, despre vești) A ajunge din gură în gură până departe.
„Vestea s-a dus din om în om.”
- 12
(Reflexiv) A trece și a nu mai fi, de cele mai multe ori pe nesimțite.
„S-a dus vara și n-am simțit-o.”
- 13
(Reflexiv, eufemistic) A muri, a pleca dintre cei vii.
„S-a dus bunicul în iarna aceea grea.”
Expresii și locuțiuni
- A duce cu vorba (sau cu zăhărelul)a amăgi pe cineva cu promisiuni pe care nu le ții.
- A duce grija cuivaa) a fi îngrijorat pentru el; b) a se ocupa îndeaproape de el.
- A-i duce dorula-i simți lipsa.
- A duce la bun sfârșita termina ceva cum trebuie.
- A nu o mai duce multa fi pe moarte.
- A se duce de râpăa se prăpădi, a se distruge.
Atenție la scriere
- Fă sau face? Nu fă sau nu face? — La imperativ se spune „fă!”, „du!”, „zi!”, „adu!”. La negativ revine forma lungă: „nu face!”, „nu duce!”, „nu zice!”, nu „nu fă!”.
- Spune-mi, uită-te, du-te: cratima la imperativ — Când pronumele se lipește de un verb la imperativ, între ele se pune cratimă: „spune-mi”, „uită-te”, „du-te”, „dă-mi”. Formele lipite („spunemi”, „uităte”) sunt greșite.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- mă duc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- se duce
- perfect simplu pers. 1 singular
- mă dusei
- perfect simplu pers. 1 plural
- ne duserăm
- mai-mult-ca-perfect pers. 1 plural
- ne duseserăm
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să mă duc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să se ducă/ducă-se
- imperativ pers. a 2-a singular afirmativ
- du-te
- imperativ pers. a 2-a singular negativ
- nu te duce
- gerunziu
- ducându-mă
- participiu
- dus
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Moștenit din latină (ducere).