Înțelesuri
- 1
A lua ceva sau pe cineva dintr-un loc și a-l purta în altul.
„Duce copilul la grădiniță în fiecare dimineață.”
- 2
A însoți pe cineva undeva; a-l conduce.
„Ne-a dus cu mașina până la gară.”
- 3
(Despre drumuri) A ajunge undeva, a răspunde într-un loc.
„Poteca asta duce la izvor.”
- 4
A avea drept urmare.
„Graba duce la greșeli.”
- 5
A apropia ceva de sine sau de o parte a trupului.
„A dus lingura la gură.”
- 6
A transmite vorbe, vești, salutări.
„Du-i te rog vorbă că am întârziat.”
- 7
A-și petrece viața într-un anumit fel; a trăi.
„O duc greu de când s-a închis fabrica.”
- 8
A îndura, a răbda, a suporta.
„A dus ani de zile lipsuri, fără să se plângă.”
- 9
A purta un război, o luptă, tratative.
„Cele două țări duc tratative de pace.”
- 10
(Reflexiv) A merge, a pleca undeva.
„Se duce la piață în fiecare sâmbătă.”
- 11
(Reflexiv, despre vești) A se răspândi.
„Vestea s-a dus din om în om.”
- 12
(Reflexiv) A trece, a dispărea.
„S-a dus vara și n-am simțit-o.”
- 13
(Reflexiv) A muri.
„S-a dus bunicul în iarna aceea grea.”
Expresii și locuțiuni
- A duce cu vorba (sau cu zăhărelul)a amăgi pe cineva cu promisiuni pe care nu le ții.
- A duce grija cuivaa) a fi îngrijorat pentru el; b) a se ocupa îndeaproape de el.
- A-i duce dorula-i simți lipsa.
- A duce la bun sfârșita termina ceva cum trebuie.
- A nu o mai duce multa fi pe moarte.
- A se duce de râpăa se prăpădi, a se distruge.
Etimologie
Moștenit din latină (ducere).