Înțelesuri
- 1
A întări că ceva spus mai înainte este adevărat.
„Martorul a confirmat tot ce declarase vecinul.”
- 2
A anunța că o rezervare, o programare sau o participare rămâne valabilă.
„Te rog să confirmi prezența până vineri.”
- 3
A da unei numiri caracter definitiv; a menține prin aprobare o hotărâre luată mai jos.
„Instanța superioară a confirmat sentința.”
- 4
(În Biserica catolică) A oficia ritualul confirmării.
„Episcopul a confirmat treizeci de copii la Rusalii.”
Expresii și locuțiuni
- Excepția confirmă regulafaptul că un caz iese din tipar arată tocmai că există o regulă.
Atenție la scriere
- A infirma înseamnă opusul lui „a confirma” — „A infirma” înseamnă a arăta că ceva nu e adevărat. Dacă medicul confirmă diagnosticul, nu „îl infirmă”.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- confirm
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- confirmă
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să confirm
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să confirme
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (confirmer), cu sprijin din latină (confirmare).