Înțelesuri
- 1
A pune față în față două persoane, ca să se verifice adevărul spuselor lor.
„Anchetatorii i-au confruntat pe cei doi martori.”
- 2
A pune alături două texte sau două lucruri, ca să le compari.
„A confruntat traducerea cu originalul.”
- 3
(Reflexiv) A avea de înfruntat o situație grea.
„Ne confruntăm cu o lipsă serioasă de personal.”
Sinonime
Expresii și locuțiuni
- A se confrunta cu realitateaa fi nevoit să accepți lucrurile așa cum sunt.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- confrunt
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- confrunți
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- confruntă
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să confrunt
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să confrunte
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (confronter).