Înțelesuri
- 1
(în credința creștină, despre Dumnezeu) A revărsa harul asupra cuiva; a blagoslovi.
„Se ruga ca Dumnezeu să le binecuvânteze casa.”
- 2
(despre preoți) A rosti formula rituală, însoțită de semnul crucii, prin care se cheamă ocrotirea divină asupra cuiva sau a ceva.
„Preotul a binecuvântat bucatele de pe masă.”
- 3
A dori cuiva fericire și izbândă, invocând adesea numele lui Dumnezeu.
„Bătrânii i-au binecuvântat la plecare, cum se face în sat.”
- 4
(figurat) A-și da acordul deplin pentru ceva; a încuviința.
„Conducerea a binecuvântat proiectul abia la a treia încercare.”
Sinonime
- a blagoslovi
- a sfinți
- a încuviința
- a slăvi
Antonime
- a blestema
- a osândi
Etimologie
Compus din „bine” și „a cuvânta”, după modelul slavului blagosloviti.