Înțeles
A avea o atitudine favorabilă față de o cerere sau o plângere; a se îndura.
„Directorul a binevoit să-l primească.”
Sinonime
- a se îndura
- a consimți
Antonime
Cum se folosește
Prezentul: eu binevoiesc, el binevoiește.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- binevoiesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- binevoiește
- imperfect pers. 1 singular
- binevoiam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să binevoiesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să binevoiască
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la bine și voi.