Înțelesuri
- 1
A nu primi ceea ce ți se oferă.
„A refuzat banii, deși îi trebuiau.”
- 2
A nu face ceea ce ți se cere.
„A refuzat să semneze hârtia.”
- 3
A nu-ți îngădui ceva; a te lipsi.
„Își refuză orice cheltuială în plus.”
Sinonime
- a respinge
- a nu primi
- a se lipsi
Expresii și locuțiuni
- A refuza categorica spune nu, fără loc de discuție.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- refuz
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- refuză
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să refuz
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să refuze
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franțuzescul refuser.