Înțelesuri
- 1
A învinui pe cineva de o faptă rea.
„L-au acuzat pe nedrept de furt.”
- 2
(în justiție) A învinui oficial pe cineva în fața instanței.
„Procurorul l-a acuzat de înșelăciune.”
- 3
(medical) A spune ce simți, ce te doare.
„Pacientul acuză dureri în piept.”
Sinonime
Antonime
- a apăra
- a dezvinovăți
Expresii și locuțiuni
- Banca acuzațilorlocul în care stă, la proces, cel judecat.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- acuz
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- acuză
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să acuz
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să acuze
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franțuzescul accuser și din latinescul accusare.