Înțelesuri
- 1
Faptul de a învinui pe cineva de o faptă.
„Acuzarea lui s-a dovedit până la urmă nedreaptă.”
- 2
(La proces) Partea care susține învinuirea, în fața apărării.
„Acuzarea a chemat trei martori.”
Sinonime
- învinuire
- învinovățire
Antonime
- apărare
- dezvinovățire
Expresii și locuțiuni
- Martor al acuzăriicel chemat să depună mărturie împotriva inculpatului.
- A pune sub acuzarea-l învinui oficial pe cineva de o faptă penală.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- acuzării
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format din verbul „a acuza”, venit din franceză (accuser) și latină (accusare).
Cuvântul de bază, în dicționar: a acuza