Înțelesuri
- 1
Faptul de a apăra pe cineva sau ceva de o primejdie.
„Câinele stă la apărarea turmei.”
- 2
(militar) Forma de luptă prin care se ține piept atacului.
„Au trecut de la atac la apărare.”
- 3
(în justiție) Partea care apără cauza celui judecat; avocatul.
„Apărarea a cerut amânarea procesului.”
- 4
(sport) Jucătorii care păzesc poarta proprie.
„Apărarea a rezistat până în ultimul minut.”
Expresii și locuțiuni
- A lua apărarea cuivaa-i ține partea.
- Legitimă apăraresituația în care te aperi de un atac și legea nu te pedepsește.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- apărării
- plural
- apărări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format în română de la verbul a apăra, moștenit din latinescul apparare.