Înțelesuri
- 1
Faptul de a pune pe seama cuiva o faptă rea; acuzație.
„Învinuirea de furt s-a dovedit nedreaptă.”
- 2
Vina pusă în sarcina cuiva.
„Și-a luat asupra lui toată învinuirea pentru accident.”
Antonime
- dezvinovățire
Cum se folosește
Plural: învinuiri.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- învinuirii
- plural
- învinuiri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la „a (se) învinui”.