DEX Dicționar

înverșunare

substantiv femininun sens

Înțeles

  1. Îndârjire plină de patimă cu care cineva luptă, se ceartă sau se încăpățânează.

    „Cele două echipe s-au luptat cu înverșunare pentru minge.”

Sinonime

  • îndârjire
  • încrâncenare
  • furie

Antonime

  • blândețe
  • îngăduință

Cum se folosește

Plural: înverșunări.

Forme flexionare

genitiv-dativ articulat
înverșunării
plural
înverșunări

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

De la „a (se) înverșuna”; cf. maghiara verseny „luptă, întrecere”.

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera I