Înțeles
Îndârjire plină de patimă cu care cineva luptă, se ceartă sau se încăpățânează.
„Cele două echipe s-au luptat cu înverșunare pentru minge.”
Sinonime
- îndârjire
- încrâncenare
- furie
Antonime
- blândețe
- îngăduință
Cum se folosește
Plural: înverșunări.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- înverșunării
- plural
- înverșunări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la „a (se) înverșuna”; cf. maghiara verseny „luptă, întrecere”.