Înțelesuri
- 1
Acordul la care se ajunge; înțelegere.
„După o lungă discuție au căzut la învoire.”
- 2
Permisie acordată cuiva.
„A cerut o învoire pentru două zile.”
Sinonime
Antonime
- conflict
- refuz
Cum se folosește
Plural: învoiri.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- învoirii
- plural
- învoiri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la a învoi.